Se fac multe expertize pentru poduri. De la predarea expertizei până la realizarea lucrărilor indicate, ce se întâmplă?

Interviu cu Mariana Garștea, Director General Sixense România

Toate operațiunile din jurul siguranței structurale a unui pod sunt extrem de importante și ar trebui înțelese corect și tratate ca o prioritate, alături de tot ceea ce înseamnă studiile de  teren, proiectarea, execuția și întreținerea unui astfel de proiect de infrastructură critică.

 Am stat de vorbă în cele ce urmează cu Mariana Garștea, Președinte al Asociației pentru Monitorizare Geotehnică și Structurală (APMGS) și Directorul General al Sixense România, o  companie care oferă soluții și expertiză pentru urmărirea comportării în timp a construcțiilor, ce are în portofoliu lucrări de urmărire pentru mai multe poduri importante din țară. Sixense România este pe piață de 13 ani, ca parte din grupul cu același nume, lider mondial al  domeniului. În România, compania este autorizată ca laborator de analize și încercări în  construcții, o autorizare esențială pentru a desfășura lucrări de monitorizare geotehnică și  structurală în proiecte importante de infrastructură.

Iată ce este nevoie să știe autoritățile gestionare de poduri referitor la menținerea în siguranță a acestor proiecte.

La darea în folosire a podurilor noi, lucrarea supremă de verificare a siguranței și stabilității acestuia este încercarea cu probe statice și dinamice. Ce ne puteți spune despre această activitate și cât de complicată este ea?

Așa este, încercarea suprastructurilor cu probe statice și dinamice, în limbaj tehnic, este o lucrare esențială în cazul proiectelor de pod, una dintre puținele care furnizează informații critice despre cum se comportă un pod în exploatare și dacă este totul în regulă din punct de vedere al stabilității și siguranței structurale a acestuia. Mai mult, aceste tipuri de lucrări sunt obligatorii conform STAS 12504-86 pentru podurile cu alcătuire statică particulară și cu deschideri de peste 30,00m.

La fel ca orice etapă din ceea ce presupune dezvoltarea și întreținerea unei infrastructuri critice cum este un pod, și acest tip de lucrare este unul complex și care cu siguranță necesită o expertiză solidă. Cu riscul de a mă repeta, menționez că încercările cu probe statice și dinamice nu pot fi realizate de nicio companie care nu este autorizată ca laborator de încercări și analize în construcții de către ISC, conform HG 808/2005, tocmai datorită gradului de complexitate, al standardelor de calitate impuse și al necesității de a stăpâni extrem de bine tot ceea ce ține de acest proces, de procedurile de măsurare, de procesare a informațiilor și de raportare.

De asemenea, elaborarea proiectului de încercare de către Proiectantul lucrării este o etapă esențială și trebuie executată în deplină cunoștință de cauză – de aceasta etapă depinde tot procesul ulterior, respectiv plus valoarea pe care o aduce întreaga operațiune la prelungirea duratei de viață a podului. Nu în ultimul rând, procesul de încercare pornește de la prevederea unei instrumentații corecte, așa că este important ca proiectul de încercare să nu fie făcut doar din birou, ci să fie adaptat la situația din teren și să poată fi implementat realmente. În acest sens, este nevoie de o colaborare foarte bună între echipa de proiectare și cea de instrumentare și monitorizare.

Prin intermediul acestor lucrări, care, pentru podurile noi, se realizează înainte de darea în exploatare a acestora, se urmărește și se verifică prin măsurători în punctele caracteristice, funcționalitatea sub sarcini statice și dinamice. Tot procesul ne spune informații extrem de importante despre rezistența și stabilitatea unei structuri, despre comportarea sa elastică, dar și despre deformațiile sau deplasările anumitor secțiuni, cu scopul de a stabili conformitatea folosirii acelui pod în condiții 100% sigure. Altfel spus, încercarea reprezintă testul suprem că suprastructura se comportă așa cum a fost proiectată și că este construită să reziste.

La Sixense România, doar în 2023, noi am executat peste 50 de lucrări de încercare pentru mai multe suprastructuri (poduri, pasaje, viaducte) de peste tot din țară, fiind la rândul nostru autorizați ca laborator de încercări și analize în construcții, condiție esențială pentru a executa aceste tipuri de lucrări.

Să presupunem că totul este în regulă și un pod trece cu bine de această verificare și este dat în folosință. Ce urmează apoi? Ce ar trebui să se întâmple?

 

În mod normal, orice fel de proiect de pod, fie că vorbim despre o structură nouă sau una deja în operare, ar trebui să aibă în proiectul tehnic – și proiectul de monitorizare structurală (de urmărire a comportării în timp), atât în faza de execuție, cât și adaptat la faza de exploatare. În realitate însă, din păcate rareori ne întâlnim cu acest lucru, așa că ajungem deseori în faza de exploatare având zero informații referitor la comportarea suprastructurii pe durata lucrărilor de execuție, deci nu avem o perspectivă clară a comportării în etapa de exploatare, atât de necesară pentru administratorul infrastructurii.

Lucrările de încercare a suprastructurilor cu probe statice și dinamice sunt doar un prim pas în verificarea sănătății structurale a unui pod – un pas bun, necesar, dar cu siguranță nu suficient pe termen lung.

Dacă ne uităm la toată durata de viață a unui pod – care ar trebui să opereze funcțional timp de 50 de ani sau chiar mai mult –, atunci ar trebui să avem în vedere și urmărirea permanentă a comportării lui în timp, ideal printr-un proces de monitorizare în timp real. De ce insist pe acest aspect? Pentru că, dat fiind că vorbim despre o infrastructură critică, vitală pentru comunitate (asigură transportul și buna funcționare a unei comunități, deseori fiind chiar singura legătură viabilă între o localitate și alta), este nevoie să adaptăm monitorizarea acestuia la gradul de risc pe care îl prezintă un pod și la cât de afectată ar putea fi comunitatea, dacă acesta ar deveni nefuncțional (chiar și temporar): gândiți-vă numai la necesitatea ca o ambulanță să traverseze acest pod, dintr-un loc în altul. Astfel că e nevoie să obținem informații în timp real despre comportarea acestuia, despre problemele care ar putea să apară, cu alerte la diverse praguri de siguranță pe care autoritățile gestionare să le primească instant.

Așadar, reiau faptul că lucrările de încercare sunt extrem de utile și ele trebuie realizate cu maximă atenție și de către specialiști ori de câte ori vorbim despre darea în exploatare a unui pod nou sau despre verificarea gradului de uzură a unui pod deja aflat în exploatare. Însă atrag atenția asupra faptului că acest tip de lucrare trebuie să fie urmat de un program coerent și continuu de monitorizare structurală, tocmai pentru a preveni degradarea (parte din procesul natural de îmbătrânire a unei structuri), respectiv pentru a cunoaște activ starea podului respectiv, ca urmare a tuturor factorilor externi la care este supus în fiecare zi (încărcările repetitive din trafic, depășirea greutăților maxime ale vehiculelor angajate în traversarea structurii, acțiunea terenului din amplasamentul structurii traversate, corectitudinea lucrărilor de întreținere etc.).

Doar astfel putem ține sub control starea unui pod și putem să nu mai ajungem în situații bine cunoscute și mediatizate intens – referitoare la poduri care se prăbușesc, structuri care cedează fără ca cineva să reușească să intervină sau accidente care pot să fie extrem de grave, chiar cu pierderi de vieți omenești.

Expertizele pentru poduri încadrează multe dintre ele în stările tehnice 3 și 4, dar nu dau niciun fel de măsuri de urmărire specială în perioada de la emiterea expertizei până la executarea lucrărilor recomandate. De ce se întâmplă acest lucru?

Așa este, expertize se fac pe multe poduri, dacă vă uitați pe e-licitatie.ro. Nu aceste activități lipsesc din imaginea de ansamblu, aș spune. Este foarte bine să știm, datorită acestor expertize, cum sunt încadrate podurile în diverse stări tehnice. Însă, într-adevăr, atunci când avem de-a face cu poduri în starea tehnică 3 și 4, ceea ce înseamnă o stare nesatisfăcătoare sau chiar un real pericol pentru siguranța circulației, este nevoie să mergem mai departe de această informație.

Din păcate, așa cum ați surprins deja, nu se și acționează imediat, iar de multe ori pot să treacă ani de zile de la emiterea expertizei până la executarea lucrărilor recomandate. Acest lucru este o anomalie și funcționează cumva contra problemei pe care încercăm să o rezolvăm: vrem să intervenim pentru întreținerea și reparația unui pod, însă îl lăsăm așa cum l-am găsit, deși evidența ne arată că el nu mai este sigur pentru circulație și că în orice moment ar putea să se întâmple ceva nedorit.

În plus, intervine și o chestiune a asumării: dacă se întâmplă ceva în acea unitate de timp – mai mică sau mai mare –, cine își asumă acest lucru? Cu ce ne ajută de fapt evidența acelei expertize, dacă nu se și acționează apoi, în sensul unui program de monitorizare?

Cred că la acest lucru trebuie lucrat: coerența dintre măsuri, importanța de a vedea mai departe de „am depistat problema”, mentalitatea din care să se acționeze imediat și să se problematizeze necesitatea de a interveni, nu doar de a bifa activități care să nu se finalizeze cu îndeplinirea unui obiectiv de siguranță structurală.

De aceea suntem noi aici însă: să explicăm, să fim un suport real, să luăm această problematică ce uneori pare mare și greu de integrat – și să o abordăm pe bucăți, din aproape în aproape, în așa fel încât să începem de undeva în a avea o infrastructură sănătoasă.